Istoric

Istoricul Bisericii Sf. Vasile - Tătăraşi

     Biserica purtând hramul Sfântul Vasile cel Mare se află în cartierul Tătăraşi din municipiul Iaşi, pe strada Vasile Lupu, nr. 38. Numele acestui cartier, odinioară sat la marginea de răsărit a Iaşilor, s-a adăugat la numele bisericii pentru a o deosebi de alte biserici ieşene cu hramul „Sf. Vasile cel Mare”, ca de pildă cea din cartierul Nicolina.
    Imobilul bisericii este construit pe un teren situat la marginea de sud-vest a colinei Tătăraşilor, delimitat la nord şi la vest de străzile Vasile Lupu şi Delfini, iar la est şi la sud de proprietăţi particulare.
Biserica a fost construită din piatră de Repedea şi din cărămidă, dar, din păcate, nu are obişnuita pisanie, care să-i ateste vechimea şi numele ctitorilor. Dintr-o însemnare făcută la anul 7268 (1760), pe Evanghelia Nifon, păstrată în patrimoniul bisericii, aflăm că „Evanghelia a fost donată bisericii Sf. Ierarh Vasile din Iaşi de către preotul Ioniţă”. De aici concludem că biserica este atestată documentar în sec. al XVIII-lea. Scurta monografie consemnată în Registrul inventar din anul 1967, evocă „ o legendă a locului” care vorbeşte despre breasla pescarilor, care ar fi ctitorit biserica pe la anul 1709, din iniţiativa soţilor Vasile şi Elena Şelaru”.
    Biserica este construită din piatră şi cărămidă, pe o suprafaţă de 207 mp. Altarul şi naosul sunt construite din piatră de Repedea, iar pronaosul cu turla clopotniţei şi pridvorul sunt construite din cărămidă. Corpul de piatră are formă dreptunghiulară terminat cu absida altarului, cu dimensiunile 20/9/6 m. şi 1 m. grosime. Încăperea bisericii este de tipul sală, adică nu are abside laterale, nici cupolă, tavanul fiind drept. Pe peretele vestic, deasupra intrării în naos, aşezat pe două şine de fier, se află cafasul, construit din lemn. Pe faţa căruia sunt fixate şapte icoane pictate pe lemn, de dimensiuni mari, aflate în patrimoniu bisericii.
    Turnul clopotniţă şi pridvorul sunt construite din cărămidă şi formează un corp care pare ataşat mai târziu construcţiei din piatră. Turnul înalt de 12 m., este de formă pătrată cu latura de 5 m., are trei nivele şi scară de acces spre cafas, clopote, podul bisericii şi spre acoperiş. Pridvorul are înălţimea de 4 m. şi asemenea pronaosului este pardosit cu mozaic.
    Intrarea în pridvor se face de pe trepte, prin uşă de lemn în două canaturi, sculptată pe ambele feţe. Accesul din pridvor în pronaos şi din pronaos în naos se face de asemenea prin uşi în două canaturi.
Clădirea are ferestre pe pereţii laterali, corespunzând pridvorului, pronaosului şi naosului, iar absida altarului are o fereastră orientată spre răsărit.
    Sfântul Altar are pe peretele dinspre miazăzi o ieşire spre exterior, cu care corespunde printr-un sas pe grosimea zidului.
    De jur-împrejurul bisericii, sub cornişă, zidul se termină cu un brâu ornamental. Acoperişul bisericii este în două ape, terminat ca semicon pe absida altarului, iar acoperişul clopotniţei este sub formă de clopot. Biserica este învelită cu tablă şi în anul 2002 a fost dotată cu paratrăsnet.
    Până în anul 1971, interiorul bisericii a fost împodobit cu o pictură în ulei, opera pictorului ieşean Raiciu, executată în anul 1937, iar pereţii naosului erau împodobiţi cu multe icoane pictate pe lemn. În anii 1971-1972 biserica a fost pictată în frescă, conform programului irminiei bizantine, de pictorul Constantin Hotnog. Ulterior biserica a fost dotată cu mobilier bisericesc nou, strane, iconostas, tron arhieresc, strana Maicii Domnului, strana cântăreţilor construite din lemn de stejar sculptat, şi pardosită cu duşumea din dulapi de brad.
    Catapeteasma este lucrată în lemn de tei, cu ornamente florale sculptate, iar icoanele sunt picturi pe lemn, din secolul al XIX-lea. Icoanele sunt detaşabile, iar cele şase icoane din rândul împărătesc sunt ferecate în metal argintat şi aurit.
    Unele din sfintele vasele, cruci, candele, cele două candelabre de alamă, ca şi alte obiectele de cult au inscripţii în care se consemnează donatorul şi data intrării lor în patrimoniul bisericii.

    În patrimoniul bisericii se află două cărţi de cult provenind din secolul al XVIII-lea: Prima este Sfânta Evanghelie, ediţia mitropolitul Nifon, tipărită la Bucureşti, în anul 1750. Cotorul, ramele şi închizătorile coperţilor sunt ferecate în aliaj de argint, ca şi iconiţele Învierii şi Răstignirii, ţintuite pe coperţile din lemn, îmbrăcate cu catifea roşie. Evanghelia are 201 file şi dimensiunea 33/21/3,5 cm. La subsolul filelor 2-19 se află trei inscripţii datate 1760,1770 şi 1778, din care aflăm că Evanghelia a aparţinut preotului Ioniţă, care a donat-o bisericii Sf. Ierarh Vasile din Iaşi. Aceasta este cea mai veche atestare documentară a bisericii noastre. A doua carte este Antologhionul (Mineiul selectiv, organizat după praznice, sfinţi mari şi sfinţi de obşte), ediţia mitropolitul Iacov Putneanul, tipărit la Iaşi, în anul 1755. Cartea are dimensiunea 30/21 cm. şi este legată în două volume. În vol. I, a fost tipărită pentru prima dată în limba română, Slujba şi viaţa Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
Ca dotări, biserica este racordată la curent electric şi gaze, având şi încălzire centrală.
    Imobilul din strada Vasile Lupu, nr. 38, (fost numărul 81), include pe lângă clădirea bisericii, şi Casa socială, construită în anul 2003 pe amplasamentul fostei magazii bisericeşti, aflată pe latura de sud a bisericii. Casa socială are suprafaţa de 65 mp., este construită din cărămidă şi acoperită cu tablă. Are două încăperi, şi este destinată activităţilor social-caritative şi cultural-misionare desfăşurate în parohia noastră.
    Ca dotări casa socială este racordată la apă, curent electric şi gaze, având şi încălzire centrală. Una din încăperi este dotată ca bucătărie, iar cealaltă cu mese şi bănci. Acest spaţiu serveşte activităţilor cu tinerii, agapelor caritative şi programului de bibliotecă.
În partea de răsărit a curţii bisericii se află Casa parohială construită, în anul 1932, din cărămidă şi acoperită cu tablă. Casa are patru camere şi serveşte ca oficiu parohial şi locuinţă de serviciu.
În partea de nord şi de vest a curţii bisericii se află Troiţa, Lumânărarul şi Masa de piatră cu Cruce, unde se săvârşeşte Slujba de Bobotează şi de Înviere. Acest spaţiu este delimitat la vest şi la sud de opt pietre funerare cu inscripţii, provenite din fostul cimitir parohial aflat pe terenul în pantă repede din partea de sud a bisericii, desfiinţat prin lege în anul 1884. Cea mai veche dintre ele datează din anul 1831, şi are acest epitaf: „Într-acest mormânt odihneşte roaba lui Dumnezeu Elena Gheorghe Gligore Maria. Deci iubite pământene ce pe aici eşti trecător, zi dar Dumnezeu s-o ierte că şi tu eşti muritor. La anul 1831, aprilie 20”.
    Imobilul din strada Vasile Lupu, nr. 38, include pe lângă clădiri şi terenul aflat din vechime în proprietatea bisericii, care ca persoană juridică este înscrisă sub numele de Parohia ortodoxă Sf. Vasile - Tătăraşi, din Protopopiatul II Iaşi, al Arhiepiscopiei Iaşilor. Terenul delimitat la nord şi la vest de străzile Vasile Lupu şi Delfini, se învecinează la est şi sud cu proprietăţile particulare ale familiilor Rotaru (fost Cloţan), Popovici (fost Stoleru) şi Hău - Baroi (fost Obreja). Terenul are suprafaţa totală de 5008 mp. Din care 463 m.p. reprezintă teren construit (biserica, casa socială, lumânărarul, troiţa, casa parohială şi magazia); 1543 m.p. reprezintă curtea bisericii, a casei parohiale şi căile de acces, iar 2000 m.p. teren neconstruit este în pantă repede spre sud, şi reprezintă fostul cimitir parohial, desfiinţat prin lege în anul 1884.
    Gardul care împrejmuieşte imobilul din str. Vasile Lupu, nr. 38, este construit pe o lungime de 300 m., din plase de sârmă în rame metalice fixate pe stâlpi din ţeavă de fier.
     Din Dosarul cazier al Primăriei Municipiului Iaşi, privind proprietatea ”Bisericii Sf. Vasile – Tătăraşi, str. V. Lupu, nr. 81, (după vechea numerotare a străzii) pe anii 1939-1943”, eliberat de Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, cu nr.5428/ 10.10.2005; din Registrul Inventar – Jurnal al Parohiei Sf. Vasile – Tătăraşi, înregistrat cu nr. de inventar 169/1948; din Actele contabile provenite de la Consiliul Judeţean Iaşi, Direcţia Finanţelor Publice, privind plata impozitului pe clădiri şi terenuri rezultă că Parohiei Sf. Vasile – Tătăraşi din Iaşi a stăpânit în mod continuu, netulburat, legitim, cu bună credinţă şi sub nume de proprietar imobilul teren şi construcţii aflat pe strada Vasile Lupu, la nr. 38.
Din actele aflate în arhiva bisericii, aflăm că biserica a fost reparată capital de enoriaşii parohiei în anii 1905, 1919, 1937, 1943, 1948, 1972, 1980 şi 2002. În anul 1937 şi 1972 biserica a fost pictată în ulei şi respectiv, în frescă.
    După unele însemnările făcute pe cărţile aflate în patrimoniu bisericii, ca şi din actele de arhivă s-a întocmit şi această Listă a preoţilor slujitori la Biserica Sf. Vasile - Tătăraşi. Preotul Ioniţă, pe la anul 1760; Preotul Constantin Bălăşescu, între anii 1876 - 1894; Preotul Panaite Otoniceanu, între anii 1895 - 1898; Preotul Constantin Ştefănescu, între anii 1899 - 1900; Preotul Constantin Găucă, între anii 1900 - 1926; Preotul Vasile Chirica, între anii 1926 - 1941; Preotul Gavril Niculiţă, între anii 1941 - 1976 şi Preotul Matei Corugă, începând cu anul 1976.

Preot paroh, Matei Corugă.